Pâine și… circ!
Am fost la circ sâmbătă. Nu mai știu când și cum exact a aflat Ali că se deschide “stagiunea”, dar a aflat, și din ziua aia nu mi-a mai dat pace 
Vazând cât este de aprinsă și nerăbdătoare, i-am zis: “OK, interesează-te, află ce și cum… și mergem!” A fost de ajuns pentru ea. După o căutare scurtă pe Google și un telefon, a aflat tot ce era nevoie. Într-adevăr, sezonul avea să se redeschidă sâmbătă, 19 ianuarie, cu spectacolul Galele Circului editia a VIII-a, în avanpremieră.
Am ajuns acolo pe la 14:40 (spectacolul era la ora 15:00) și am fost surprins să găsesc coadă la casa de bilete. Coadă care s-a mutat apoi la (singura) intrare… deh, e greu cu organizarea la români. Apoi, surpiza și mai mare a fost să văd sala plină! O surpriză plăcută ce-i drept, deoarece nu mă așteptam ca un spectacol de circ să trezească atât interes în rândul publicului bucureștean și nu numai (am văzut o familie de americani și o mână de francezi). La capitolul costul unui bilet, cred că s-au cam aruncat organizatorii… OK, sunt prețuri medii (biletele costă între 25 și 60 de RON) — mai mult decât un bilet la film, dar mai puțin decât o ieșire în oraș — dar, ceea ce m-a deranjat a fost faptul că nu există reduceri pentru copii! Aberant, având în vedere că un sfert din audiență avea sub 10 ani… Eu nu plâng după 40 de RON, dar o familie cu 2-3 copii oare își permite să meargă?
Trecând la spectacolul în sine, nu prea aș avea obiecții, poate doar durata show-ului. E greu să stai pe un scaun 2 ore și 45 de minute, ce-i drept cu o pauză de 10 minute, pe undeva pe la jumătatea spectacolului. Circul Globus își onorează numele de Circ&Variete, numerele fiind și pentru cei mici, dar și pentru cei trecuți de vârsta copilăriei (pe românește — da, au fost și gagici bune 
). După cum sper că se vede și în pozele de mai jos (le-am făcut pe șest cu telefonul, pentru că e interzis să faci poze sau să filmezi), am avut parte și de clovni și de echilibristică la înălțime, numere de magie și bineînțeles dresaje cu tot felul de animale.
Dacă aveți timp și vă atrage acest gen de entertainment, go for it! Nu veți regreta.
Ah, și încă o chestie: feriți-vă de “Ciucureii Veseli”! (mai degrabă tragico-penibili și extrem de triști)
P.S.: La spectacol a fost și Măruță cu mândra lui, Andra, care nu s-a putut abține și a făcut o baie de mulțime și s-a dat în stambă — penibil!
Colentina… fără număr…
Era miercuri dimineaţă… ora 2:40 am… mi se făcuse somn…
Am zis să fac un duş fierbinte-relaxant înainte să mă bag la somnul-de-voie. Îmi iau prosoapele, intru în baie, dau drumul la robinetul de apă caldă. Sec… de murfatlar. Îmi zic: “ok, plm, o să fac un duş răcoritor”. Dau drumul la apa rece. Ghici! Mda, nici d-aia nu era… Mă duc la bucătărie să verific. Idem. Am început să am un sentiment de déjà-vu… de prost gust.
Ca să nu mai lungesc povestea, anunţul de mai jos, a fost lipit acum vreo săptămână pe geamul de la intrarea în scară. A fost al doilea dintr-o trilogie de succes. Primul zicea că sâmbătă, 21 iulie, se va opri apa între orele 8 şi 12. Ultimul, ne-a mulţumit pentru înţelegere…
Traducerea: ATENŢIE! Datorită unor probleme ascunse, apa rece, va mai fi oprită şi Dum. 22.07.2007, până în jurul orelor 13.
P.S.: Aseară, tot pe la 3 dimineaţa mă jucam pe calculator, lucru pe care nu-l mai făcusem cu aşa poftă de ceva vreme… Ei bine, s-a întrerupt curentul!!! Oameni buni, deja mi-e frică… mă gândesc ce ar putea să mi se pregătească mâine pe la 3 dimineaţa… o invazie de gândaci, un cutremur mic, combustie spontană?!
Homeless part 2 (a.k.a. Broke)
After a brief struggle (that lasted for 10 days) to find a place to live, I finally did it!
I am the happy tenant of a 2 bedroom condo. It’s 20 minutes away from my office, which is a plus, as I was sick and tired of commuting for 2 or more hours daily, back and forth…
Anyway, I moved in and started to look around the house… I realized that I need tons of things, to make my life easier. But, I guess I’ll have to do it all in time, as I am now officially B-R-O-K-E!
Note to self: putting together a to-do/to-buy list gives me a big headache.
I also realized that finding a “roomie” is a must, so I started asking around. After interviewing a few colleagues at work and some friends, I got somewhat angry because everybody told me that they were interested, but in the end, all turned down my offer.
The last option was to call my best friend and ask him to move in, as I knew that he wanted it too, but he couldn’t afford to split the rent. So we reached a gentleman’s agreement: he’ll start with a small rent and we’ll increase it gradually, as he starts to earn more money. It’s a win-win situation, even if I’ll be a bit on the down side with the money in the first couple of months. But, hey, something is better than nothing! (that’s what my grandma used to say all the time)
That being settled, the only thing that keeps my headache around is the fact that I still don’t know what to do with my ex-girlfriend… It’ll be a heck of a weekend!
